Art. 129. - (1) Toate încăperile în care se montează aparate consumatoare de combustibili gazoşi se prevăd, spre exterior sau spre balcoane/terase vitrate, cu suprafeţe vitrate, definite conform art. 128 alin. (1) lit. e), cu suprafaţa minimă totală de:

a) 0,03 m2 pentru fiecare m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din beton armat;

b) 0,05 m2 pentru fiecare m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din zidărie.

(2) Pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcţie specială (securizat, tip Thermopan etc.) este obligatorie montarea detectoarelor automate de gaze naturale care acţionează automat, prin electroventil, asupra robinetului de închidere.

(3) În cazul utilizării detectoarelor automate de gaze naturale, suprafaţa vitrată poate fi redusă la 0,02 m2 pe m3 de volum net de încăpere.

(4) Volumul net reprezintă volumul total al încăperii, din care se scade volumul elementelor de instalaţii sau de construcţii existente în încăpere, în care nu se pot acumula gaze naturale.

(5) În situaţia în care încăperea în care este montat detectorul automat de gaze este înglobată într-o clădire prevăzută cu instalaţie de detecţie, semnalizare şi alarmare incendiu, este necesară conectarea detectorului la echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) prin care să poată fi semnalată intrarea în funcţiune sau starea de defect a acestuia (inclusiv întrerupere alimentare cu energie electrică).

Art. 130. - În băi nu sunt admise:

a) aparate consumatoare de combustibili gazoşi pentru prepararea instantanee a apei calde de consum;

b) aparate consumatoare de combustibili gazoşi pentru încălzire centrală sau locală, prevăzute cu arzător atmosferic şi rupere de tiraj, chiar dacă au termostat de coş.

Art. 131. - Fac excepţie de la prevederile art. 128 alin. (1) lit. a) şi art. 130 aparatele consumatoare de combustibili gazoşi la care prin tubulatură etanşă se asigură accesul din exterior al aerului necesar arderii gazelor naturale şi evacuarea în exterior sub presiune a gazelor de ardere (cu cameră de ardere etanşă şi tiraj forţat).

Art. 132. - Debitul total al aparatelor cu flacără liberă care se pot instala într-o încăpere trebuie să satisfacă condiţia 15 m3 volum interior de încăpere pentru fiecare metru cub debit instalat de gaze naturale.

SECŢIUNEA a 2-a

Asigurarea aerului necesar arderii şi evacuarea gazelor de ardere

Art. 133. - Pentru toate aparatele consumatoare de combustibili gazoşi racordate la coş sau cu flacără liberă se asigură aerul necesar arderii gazelor naturale şi evacuarea în exterior a gazelor de ardere, complet şi fără riscuri, astfel încât în atmosfera încăperii să nu se depăşească concentraţia de noxe admisă de normele de protecţia muncii şi normele de protecţie a mediului.

Art. 134. - (1) Aerul necesar arderii gazelor naturale se asigură în funcţie de raportul între volumul interior al încăperii Vi, în m3 şi debitul nominal al aparatului consumator de combustibili gazoşi Qn, în m3/h, astfel:

a) pentru cazul Vi/Qn ≥ 30 se consideră că prin neetanşeităţile existente se asigură aerul necesar pentru ardere;

b) pentru cazul Vi/Qn < 30 se prevăd prize de acces aer direct din exteriorul construcţiei. (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. a) bucătăriile din locuinţele cu încălzire centrală, în care nu există alte aparate consumatoare de combustibili gazoşi, la care se admite accesul aerului dintr-o încăpere vecină prin realizarea unui gol spre această încăpere, cu condiţia satisfacerii raportului Vi/Qn ≥ 30, în care Vi este volumul bucătăriei plus volumul încăperii respective; dacă şi în încăperea vecină, spre care este prevăzut golul, sunt instalate aparate consumatoare de combustibili gazoşi, raportul dintre suma volumelor celor două încăperi [∑Vi = Vi1 + Vi2] şi suma debitelor aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi din aceste încăperi [∑Qn = Qn1 + Qn2] trebuie să fie ∑Vi/∑Qn ≥ 30. (3) În cazul în care aerul necesar arderii nu poate fi asigurat prin neetanşeităţi (cazul tâmplăriilor prevăzute cu garnituri de cauciuc etc.), indiferent de volumul încăperilor, se realizează prize de aer direct din exteriorul construcţiei.

Art. 135. - (1) Suprafaţa golului pentru accesul aerului de ardere într-o încăpere în care se utilizează gazele naturale se determină cu relaţia: S = 0,0025 × Qi, în m2, unde:

- Qi - debitul instalat de gaze naturale în încăperea respectivă, în m3/h;

- coeficientul 0,0025, în m2/(m3/h).

(2) Golul pentru accesul aerului de ardere se prevede la partea inferioară a încăperii şi fără dispozitive de închidere sau reglaj; este interzisă obturarea golului de acces al aerului de ardere.

(3) La cazanele de încălzire şi/sau preparare apă caldă, accesul aerului se face conform reglementărilor specifice.

(4) În cazul în care accesul aerului de ardere se asigură prin canale, secţiunile canalelor de aer se calculează luând în considerare rezistenţele aeraulice ale acestora.

Art. 136. - La încăperile, independent de volumul lor, în care se instalează aparate cu flacără liberă, se prevăd canale sau grile de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere, dimensionate şi executate în conformitate cu standardele şi prescripţiile tehnice în vigoare.

Art. 137. - Pentru bucătăriile din construcţiile existente, construite fără canale de ventilare sau a căror canale de ventilaţie au fost desfiinţate, în care sunt instalate aparate cu flacără liberă, se admite practicarea în peretele exterior sau în tocul ferestrei, la partea superioară a încăperii, a unui gol (grilă de ventilare), pentru evacuarea gazelor de ardere.

Art. 138. - Canalele sau grilele de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere:

a) se racordează la partea superioară a încăperilor, cât mai aproape de plafon;

b) nu se prevăd cu dispozitive de închidere sau reglaj.

Art. 139. - Evacuarea gazelor de ardere din bucătării şi oficii se face prin tiraj natural organizat sau mecanic, utilizându-se:

a) canale individuale;

b) canale colectoare;

c) hote cu evacuarea gazelor de ardere în exterior.

Art. 140. - (1) Evacuarea gazelor de ardere din hale de producţie se face, în funcţie de debitul rezultat şi de condiţiile locale, prin ventilare naturală organizată sau ventilare mecanică.

(2) Alegerea tipului de ventilare şi dimensionarea instalaţiei se fac în funcţie de cantitatea de gaze de ardere, astfel încât să nu se depăşească concentraţiile admise prin normele de protecţie a muncii şi normele de protecţie a mediului.

Art. 141. - Pentru evacuarea eventualelor infiltraţii de gaze naturale, în toate cazurile, se asigură ventilarea naturală a subsolului clădirilor prin orificii de ventilare efectuate pe conturul exterior al acestora, între încăperile din subsol, precum şi prin legarea subsolului clădirilor la canale de ventilare naturală, special destinate acestui scop, în afara ventilaţiilor naturale prevăzute pentru anexele apartamentelor sau clădirilor.

Art. 142. - Pentru evacuarea infiltraţiilor şi scăpărilor de gaze naturale care se pot acumula în casa scărilor clădirilor etajate, cu sau fără suprafeţe vitrate, se prevede la partea superioară a acestora, în acoperişul clădirii, un orificiu cu diametrul de 150 ÷ 200 mm, prevăzut cu un tub racordat la un deflector.

Art. 143. - Este interzisă racordarea la SD a clădirilor care nu au asigurate măsurile de ventilare prevăzute la art. 141 şi 142.

Art. 144. - (1) În încăperile în care există risc de intoxicări, incendii sau explozii cauzate de scăpările accidentale de gaze naturale acumulate, se prevăd detectoare automate de gaze naturale care acţionează automat, prin electroventil, asupra robinetului de închidere.

(2) Electroventilul prevăzut la alin. (1) şi la art. 129 alin. (2) acţionează automat asupra robinetului de închidere menţionat la art. 172 alin. (1) lit. a) -d), după caz.

(3) Instalarea detectorului automat de gaze naturale în încăperile prevăzute la alin. (1), la art. 66 alin. (4) şi la art. 129 alin. (2) se realizează conform instrucţiunilor date de producătorul echipamentului.

Art. 145. - (1) Racordarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi la acelaşi canal de fum se face în următoarele condiţii:

a) la înălţimi diferite;

b) secţiunea canalului de fum să poată prelua debitele de gaze de ardere însumate ale tuturor aparatelor racordate la acesta.

(2) Secţiunile coşurilor de fum pentru evacuarea gazelor de ardere de la aparate consumatoare de combustibili gazoşi, cu un debit maxim de 7 m3/h, pot fi stabilite conform datelor din tabelul din anexa nr. 6.

(3) Evacuarea gazelor de ardere de la cazane de încălzire şi/sau preparare apă caldă care nu se încadrează în prevederile din tabelul din anexa nr. 6 se face conform prevederilor din reglementările specifice.

(4) Coşurile de fum, care deservesc aparatele consumatoare de combustibili gazoşi, trebuie să fie proiectate, instalate şi puse în funcţiune în conformitate cu standardele SR EN 15287- 1+A1:2011 şi SR EN 15287-2.

Art. 146. - Racordarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi la coşuri de fum prin canale de racordare din tablă metalică, rigide sau flexibile (anexa nr. 3, fig. 13), se admite în următoarele condiţii:

a) secţiunea canalului de racordare este cel puţin egală cu secţiunea racordului de ieşire din aparatul consumator de combustibili gazoşi;

b) porţiunea verticală a canalului de racordare, la ieşirea din aparatul consumator de combustibili gazoşi, este de cel puţin 0,4 m;

c) distanţa de la coşul de fum până la aparatul consumator de combustibili gazoşi este mai mică de 3 m;

d) dacă distanţa de la coşul de fum până la aparatul consumator de combustibili gazoşi depăşeşte 1 m, panta către coşul de fum este de minimum 8 %;

e) îmbinarea şi racordarea la coşul de fum se execută cu asigurarea etanşeităţii;

f) canalele de racordare rigide sau flexibile trebuie să fie conforme cu standardele pentru coşuri de fum metalice, respectiv cu standardele SR EN 1856-1:2009, SR EN 1856- 2:2009, SR EN 14989-1:2007 şi SR EN 14989-2:2008.

Art. 147. - (1) Este interzisă:

a) trecerea canalelor de racordare dintr-o încăpere în alta, cu excepţia canalelor de racordare agrementate în condiţiile legislaţiei în vigoare, care îndeplinesc cerinţele de etanşeitate;

b) montarea dispozitivelor de închidere sau obturare a secţiunii de ieşire a gazelor de ardere de la aparatele de consum individual (sobe, maşini de gătit, cazane de încălzire şi/sau preparare apă caldă, radiatoare etc.);

c) evacuarea gazelor de ardere în podurile caselor;

d) evacuarea gazelor de ardere direct prin pereţii exteriori ai clădirilor, cu excepţia aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi prevăzute din fabricaţie cu astfel de evacuare;

e) racordarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi la canalele de fum aferente focarelor alimentate cu alt tip de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc.), cu excepţia aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi care au fost construite pentru alimentare mixtă (gaze naturale - combustibil lichid/solid);

f) scoaterea din funcţiune, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp, a detectoarelor automate de gaze naturale, montate în încăperile în care au fost prevăzute prin proiect, sau utilizarea în continuare a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi în încăperile în care detectoarele respective nu funcţionează corespunzător specificaţiilor tehnice date de producător.

(2) Este interzis dormitul în încăperi cu aparate consumatoare de combustibili gazoşi nelegate la coş de fum, respectiv reşou, aragaz etc.

Art. 148. - (1) Canalele de racordare se montează asigurându-se rezistenţa mecanică a întregii tubulaturi şi etanşarea între tronsoanele care alcătuiesc canalul.

(2) Tronsoanele se introduc unul în altul în sensul curgerii gazelor de ardere.

(3) Pentru etanşarea tronsoanelor se folosesc numai materiale special destinate acestei operaţii.

(4) Racordarea canalului de racordare la coşul de fum se realizează cu asigurarea etanşeităţii.

(5) În spaţii cu pericol de explozie sau incendiu nu se folosesc canale de racordare din tablă.

Art. 149. - (1) Coşurile de fum executate din zidărie de cărămidă se căptuşesc la interior cu tuburi din aluminiu sau oţel inoxidabil sau alte materiale certificate/agrementate în condiţiile legislaţiei în vigoare.

(2) La baza coşurilor de fum se prevăd obligatoriu uşi etanşe şi termorezistente pentru curăţare şi verificare.

Sursă: Monitorul Oficial, Partea I, nr. 462/05.06.2018, Normele tehnice pentru proiectarea, executarea și exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.